Daniel Chiriluta

Mi-a placut filmul asa ca merita sa-l promovez. Am pus mai jos o descriere care am gasit-o pe net si care corespunde filmului. Asta ca sa va ajute sa va faceti o idee despre el.

Bazat pe romanul omonim al scriitorului irlandez John Boyne, filmul “The boy in the striped pyjamas” este o drama profunda a carei actiune este plasata in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si se refera la situatia deplorabila a evreilor din lagarul de la Auschwitz, toata povestea fiind vazuta prin ochii inocenti ai lui Bruno, copilul in varsta de 8 ani al comandantului german al taberei de concentrare.

Nevoit sa paraseasca Berlinul natal impreuna cu parintii sai si cu sora mai mare Gretel atunci cand tatal lui primeste de la insusi Hitler insarcinarea de a prelua conducerea lagarului de concentrare de la Auschwitz, Bruno observa fara sa inteleaga de la fereastra noului sau camin multimea de barbati si baieti imbracati in haine vargate aflati dincolo de gard. Simtindu-se singur si neavand alti copii cu care sa se joace, Bruno porneste intr-o zi intr-o calatorie de explorare prin preajma gardului care separa proprietatea lor de lagar si se imprieteneste cu un copil strain pe nume Shmuel, care se intampla sa fie tocmai evreu, aceasta legatura interzisa de prietenie avand consecinte neasteptate in viitor.

Iata ca ceea ce mi-am dorit s-a intamplat. O intalnire intre blogeri, twitteri si toti de genul asta. M-am inscris si mi-am facut tot felul de idei de cum va fi. N-am inchis un ochi in noaptea de dupa citirea anunutului cu meet-ingul. Cu 2 zile inainte insa a fost nevoie sa-mi ofer prezenta in cu totul alta locatie pentru nevoi urgente si necesare.

Ei bine s-a consumat editia 26 blogmeet. S-a intamplat aici sunb nasul meu la 5 minute de puncutl meu de referinta. N-am mai putut ajunge, dar cel putin stiu ca pe urmatoarea n-o s-o mai ratez. Mai multe detalii despre intalnire puteti gasi aici.

Am citit un articol interesant care chiar merita publicat nu pentru a fi promovat ci pentru a intelege cu se confrunta saracii studenti.

O afacere cel putin interesanta, dezvoltata in Iasi si promovata prin fluturasi plasati in scarile de bloc – Gata cu absentele. Asa am aflat si eu de ei (de fapt Felix mi-a povestit, el a gasit afisul) si chiar sunt curios daca au gasit clienti.

Serviciile oferite de ei, si anume prezenta la cursuri, seminare, laboratoare in locul tau, sunt o noutate pentru mine. Nu este ieftin sa absentezi – 15 lei/cursul de 2 ore; 20 lei/seminariile sau laboratoarele, nu ai nici o siguranta ca profesorul nu se va prinde si risti ca unul dintre cei 3 studenti care se ocupa cu afacerea aceasta sa dea o lucrare sau sa fie ascultat in locul tau si putem anticipa rezultatele Nimeni nu are cum sa stie toate materiile de la toate facultatile din Iasi.

Insa daca la un curs sau seminar prezenta conteaza foarte mult si nu poti ajunge deloc…de ce sa nu profiti de aceasta ocazie?

Daca va intereseaza, aveti datele de contact pe site-ul lor: Gata cu absentele

sursa: Mihaela Anghel

S-a tot vorbit zilele astea de Valentin, de Dragobete si toate aiurelile. Toata lumea e pasionata de castig asa ca fiecare sarbatoare va aduce noi castiguri pentru vanzatori si pierderi pentru cumparatori. Am putut vedea multimea disperata dupa tot felul de cadouri doar poate isi vor impresiona sotiile. Asta se intampla doar cu aceste ocazii insa in celelate zile ale anului sotia e femeia de la cratita, cea care incaseaza bataie, cea care e injurata, injosita si lista poate continua. Cand am spus unei doamne de la paine ca ii dau flori sotiei si in alte zile decat de Valentin, mi-a raspuns cu o vocea care trada ceva:”inseamna ca aveti o sotie alintata”. Mai tarziu am prins ideea. Multe femei vad flori doar la magazin.

Ca sa nu mai lungesc vorba m-am gandit sa dedic sotiei mele acest epilog care o reprezinta: o sotie harnica, iubitoare si gata de multe sacrificii.

destinatar: Guvernul Romaniei

Pe pachetele de paine Titan scrie deja ca painea este fabricata cf Codex Alimentarius. Am citit cu ochii mei. Romania va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium
13 January, 2010 15:05 PM
Experimentul “Codex Alimentarius” incepe cu Romania. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat sa inceapa implementarea “Codexului”, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei).
“Codex Alimentarius” este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Terra nu mai poate hrani pe toata lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc.
Adeptii Teoriei Conspiratiei sustin ca masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la cca doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de controlat de fortele oculte.
Nu a trecut o luna si iata ca apare stirea ca Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de”Codex Alimentarius”. Produsele vor furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca “beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta.” Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si în Olanda, Germania , Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetatorilor care combat “Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne. (S.L.)
D-zeu sa-i ajute pe romani.
Daca esti impotriva folosirii acestei substante, semneaza petitia online:

Dumitru Dan

-ps spuneti si altora despre aceasta petitie si sa speram ca ne aude cineva. Eu am deja pe tata socru si pe cumnata mea bolnavi de cancer la colon. Ce o sa fie dupa ce vom folosi si aceasta substanta?

Cum a venit caldura, adica peste 10 grade, am iesti in parc. Eram doriti dupa caldura si dupa parc ca betonul dupa apa. Toata zapada ne-a tinut prin casa, prin Mall si pe la bunici (bunicii lui Timi). Mai greu de iesit in parc ca era frig si greu de ajuns acolo. Dar acum am facut inaugurarea…si ne-a placut. Cel mai dorit a fost Timi care de mult nu se mai daduse in topogan si toate alea. Am azi eu sa fac mai multe filmulete dar am ramas fara baterii la camera asa ca m-am rezumat doar la filmuletul de mai sus.

Cel mai placut moment, din toata perioada asta de iarna, a fost sa ies afara cu Timi si cu sotia. Eu sa dau zapada de pe masina si Timi sa fuga dupa Alina sau invers. E placut sa-ti vezi familia bucuroasa. Nimic nu se compara cu asta. Parca uit de criza, de bani, de toate.

M-a inspirat un verset care imi suna dulce in minte: “dimineata cand ma trezesc sunt tot cu Tine”. Ma gandesc cat de mult sunt iubit si alintat de Tata. Stie daca eu cu o zi inainte i-am intristat fata si stie daca mi-am cerut iertare sau nu. Cu toate astea ma iubeste. Nu renunta la mine.

Cand toti ma parasesc: “Tu ramai cu mine!” Imi amintesc de un prieten care a fost nevoit sa suporte moartea sotiei intr-un accident de masina. Dupa 3 ani de singuratate, rainvie dorinta de casatorie. Ce l-a motivat, ce l-a tinut in viata, ce i-a tinut treaza speranta ca va mai avea o sotie, a fost ca: “Domnul ma vrea casatorit”.

Daca esti cu inima alipita de El, totul este posibil. Este greu sa faci totul pentru El fara sa astepti sa fii rasplatit. Asta suna a nebunie dar asta e iubirea mea.

Domnul este partea mea de mostenire. Si ce mult ma bucur ca una din mostenirile date de Domnul pentru mine e sotia si baietelul meu. Sunt comorile mele.

Va las o piesa care mi-a placut tare mult.

Au trecut 4 ani de cand suntem casatoriti si fiecare an, fiecare saptamana, fiecare zi, fiecare minut a avut ceva special pentru mine si pentru noi. Dar au trecut 4 ani si deja ne-am c-am obisnuit unul cu celalalt. Ne iubim, ne certam, ne impacam si mergem mai departe. Cel mai greu e cand ea trebuie sa fie plecata pe la cate o conferinta si eu trebuie sa raman acasa cu Timi baietelul nostru cu un an mai mic decat nunta noastra.

O iubim si ne dorim sa fie acasa. Eu tanjesc in launtrul meu dar Timi se exteriorizeaza si mereu, prin casa, prin somn aminteste doar de “bita”.

Te iubim si te asteptam acasa.

Cu ceva ani in urma, cand eram mai tanar , una din rugaciunile mele fierbinti, era sa pot avea si eu o chitara. Minunea s-a intamplat cand, o persoana din grupul meu de prieteni, si-a dorit sa-mi faca cadou suma necesara pentru o chitara. Am fost asa de surprins de asta incat am refuzat categoric. Unul din motivele pentru care am refuzat a fost ca nu indrageam de loc acea persoana. Dupa ce m-am dezmeticit putin, m-am gandit ca cine sunt eu sa inchid mana binecuvantarilor lui Dumnezeu. Mi-am cerut iertare pentru gestul meu si am primit in felul acesta chitara mult dorita. Sunt insa multe alte rugaciuni adresate divinitatii la care nu am primit insa raspuns.

Unii dintre noi isi petrec o mare parte din viata rugandu-L pe Dumnezeu sa ne raspunda la o anumita rugaciune. Dupa un timp, ne obisnuim in asa masura sa traim fara lucru dupa care tanjim, incat dorinta respectiva devine ea insasi un nedespartit tovaras de drum. Imaginati-va ce s-ar intampla daca Dumnezeu ne-ar implini intr-adevar toate dorurile inimii.

Preotul Zaharia si sotia lui, Elisaveta, s-au rugat toata viata sa aiba un copil. Nici cand au imbatranit n-au incetat sa ceara acest lucru. Intr-o zi Dumnezeu a hotarat sa intrerupa rugaciunea preotului. Dumnezeu a trimis un inger care a spus: Nu te teme, Zahario; fiindca rugaciunea ta a fost ascultata [...] Zaharia a zis ingerului: Din ce voi cunoaste lucrul acesta?. In ciuda faptului ca ne rugam fara incetare, raspunsul ne gaseste intotdeauna nepregatiti, intrebandu-ne cum se face ca Dumnezeu a auzit rugaciunile noastre.

Deoarece ne-am obisnuit mai mult sa cerem decat sa primim, interventia lui Dumnezeu ne inspaimanta.

I. Introducere

In urma cu mai multi ani, un student din Cluj mi-a atras atentia suparat, aratand spre titlul unei carti pe care o aveam in mana. El a explodat, avand un aer de expert: “Isus se scrie cu doi I. A scrie Isus cu un I e o blasfemie. Mi-a spus mie preotul din sat ca Isus cu un I inseamna magar.” Nu-mi aduc exact aminte ce i-am raspuns, dar cu siguranta am fost cel putin jenat de aceasta replica.
Spre surprinderea mea, problema scrierii numelui Mantuitorului este inca actuala pentru multi dintre cei cu care ma intalnesc zilnic. Din aceasta cauza, m-am decis sa scriu acest articol. Nu am pretentia ca el va clarifica orice disputa, dar cred ca va aduce lumina macar in cateva aspecte importante ale discutiei noastre.

II. Isus NU inseamna “magar”

Daca discutia despre cum se scrie corect in romaneste numele Mantuitorului este destul de complexa, raspunsul la intrebarea daca Isus inseamna “magar” e foarte simplu. Astazi, cand cineva imi spune “Isus cu un I inseamna magar”, ii raspund cu o intrebare: “In ce limba? In romaneste? In greaca? In ebraica? In vietnameza?” Raspunsul e mereu acelasi: “Nu stiu in ce limba, dar mi-a spus mie CINEVA ca asa e…”
De fapt, in limba ebraica pe care Isus a vorbit-o, sunt 4 cuvinte folosite de autorii biblici pentru a se referi la un “magar”: hamor, ayir, athon, si arod (se poate adauga si pere, care se refera la un magar salbatic). Dupa cum se poate observa, nici unul din acesti termeni nu are o legatura cu cuvantul “Isus”.
De asemenea, in limba greaca veche (Koine) in care au fost scrise cartile Noului Testament, exista 4 cuvinte care au fost traduse in limba romana cu “magar”: hupozugion, onarion, onos, si polos (ultimul termen se refera mai degraba la varsta unui animal decat la soiul lui).
Nu stiu cine a inventat aceasta idee (ca “Isus cu un I inseamna magar”), dar putem afirma cu siguranta ca ea este neadevarata (si probabil intentionat rauvoitoare), iar cei care o propaga in continuare dau dovada de ignoranta.

II. Numele Mantuitorului in alte limbi

La nastere, Domnul nostru a primit de la parinti numele ebraic Yeshua, care are intelesul de “Mantuitor”. Asa cum se stie, influenta elenista (greceasca) in Israel a fost substantiala in timpurile antice. Se presupune (cu bun temei) ca atat Mantuitorul cat si ucenicii Lui vorbeau fluent limba greaca. Cand a fost pusa problema adaptarii numelui Yeshua in limba greaca, nu s-a tradus semnificatia numelui (in acest caz s-ar fi folosit soteria- adica mantuire). Mai degraba, numele a fost transliterat, pastrandu-se in acest fel o preocupare pentru partea fonetica. Astfel, Yeshua s-a transformat in grecescul Iesous (??????).
Procesul de transliterare a unui nume dintr-o limba in alta este un proces interesant. Observati, de exemplu, ca in cazul nostru, la Iesous a fost adaugat la urma un “s” care nu exista in ebraica. De unde provine acesta? Din faptul ca in limba greaca numele barbatilor se termina de obicei cu consoana “s”. Astfel, avem in Noul Testament nume ca si Nicodemos, Iudas, Lazaros, Ananias, etc.
Doar in treacat cateva cuvinte despre grecescul Hristos (???????). Acesta nu este practic un nume, ci un titlu (avand intelesul de “Mesia, Unsul lui Dumnezeu”). Numele Mantuitorului a fost Yeshua (sau Iesous), la care s-au adaugat alte specificatii (fiul lui Iosif, Nazarineanul etc). Hristos deci nu a fost numele Lui de familie (cum cred unii), ci un titlu care a descris slujba Lui in planul lui Dumnezeu.
Cum se scrie numele Mantuitorului in alte limbi? In limba latina, este Iesus, englezii ii spun Jesus, maghiarii Iezus, francezii Jesus, spaniolii Jesu, italienii Gesu, iar musulmanii si hindusii Isah. O sa revin putin mai tarziu asupra acestui amanunt, dar e interesanta pastrarea literei “e” in majoritatea limbilor europene.

III. Numele Mantuitorului in limba romana

Acum venim la adevarata problema. Aici ar trebui implicate argumente lingvistice, teologice, etimologice, fonetice, etc. (din pacate, spatiul insuficient nu ne permite o discutie amanuntita).
Prima precizare pe care vreau sa o fac este ca cea mai veche grafie în limba român? cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, 1701).
Cei care folosesc numele Iisus, invoca diferite motive. De exemplu, faptul ca grafia Iisus este etimologica, reproducand ambele vocale din grecescul Iesous. In aceasta situatie, ar trebui ca numele sa fie pronun?at cu dou? sunete înainte de primul “s”. Mai mult, inca din Evul Mediu grecii au inceput sa citeasca litera “eta” ca un “i”. Astfel, “Ie” a devenit in pronuntia curenta un “i” lung. In plus, unii considera ca folosirea numelui de Iisus este necesara pentru a face distinctie intre Mantuitorul si alti Isus din acea vreme (acest nume era foarte obisnuit in Palestina).
Cei care argumenteaza pentru folosirea lui Isus, cred ca numele de Iisus ne-a provenit prin intermediul slavonei, avand o influenta greceasca doar in mod indirect. O influenta slavona se mai poate vedea de exemplu in modul in care grecescul Paulos s-a transformat in romanescul Pavel. In plus, in limba romana, cuvintele ar trebui sa fie scrise asa cum se pronunta. Care dintre noi foloseste doi de I atunci cand pronunta numele Mantuitorului? Deci, daca pronuntam cu un singur i, ar trebui sa il si scriem cu un i.
Ca sa complic putin discutia, exista un alt grup de crestini care considera ca transliterarea cea mai potrivita din limba greaca ar fi Iesus, nu Iisus ori Isus. Adica daca trebuie sa pastram cele doua vocale de la inceputul numelui, de ce sa nu le pastram pe cele origininale (Ie) in loc de Ii? Mai ales ca aceasta pronuntie ar fi in acord atat cu greaca veche si cu ebraica, cat si cu limbile moderne europene.

Parerea mea!!!……

Din punctul meu de vedere, toate cele trei variante (Iisus, Isus, sau Iesus) sunt acceptabile. In cele din urma, este o problema de optiune personala. Numele de Isus sau Iisus nu are nici o semnificatie intrinseca in limba romana. Ganditi-va ca o discutie asemanatoare s-ar putea porni cu privire la modul in care sa scriem corect ???????. Cum e mai bine sa transliteram litera “chi” cu care incepe acest cuvant? Care varianta e mai corecta: Cristos, Hristos, sau Christos?
Desi am putea afirma ca una din variante ar fi superioara celorlalte, in cele din urma relatia noastra cu Dumnezeu nu va fi afectata de alegerea pe care o facem in aceasta privinta. In final, ceea ce conteaza de fapt este respectul fa?? de Persoana Mantuitorului.
Sper ca acest articol sa ne motiveze sa credem ca Mantuitorul ne va primi rugaciunile indiferent cum ii pronuntam numele. Si mai sper ca de acum incolo noi toti vom avea o atitudine mai concilianta fata de cei care au pareri diferite de ale noastre….

Jars of Clay – Drummer Boy

In tren. Cald si bine. Citesc:”Cand Dumnezeu iti taie calea”. Imi amintesc o idee si vreau s-o notez. Bag mana in buzunar dupa un pix. Am pix de la PD-L. Hmm. Ma gandesc ce vor zice calatorii din jurul meu:”iata unul de-a lui Base.” Mai bine caut alt pix. NU reusesc sa scriu nimic ci ma gandesc la Basescu si la reactiile ce starnesc auzirea acestui nume.

Cineva din urechea stanga ma intreaba:”de cate ori te-ai rugat pentru el? Cat de mult l-ai sustinut in rugaciune ca presedinte?” Gandul imi zboara aiurea. Cum sa ma rog pentru Basescu? Ar trebui sa ma rog pentru el? De ce ar trebui sa fac asta? Are vreo treaba cu mine?

Stau, ma gandesc, analizez problema si…gata, m-am hotarat. Am sa ma rog pentru el.

O voce din urechea dreapta…alta intrebare:”ce tot spui omule de Basescu? Nu vezi ca n-a facut nimic pentru tara asta? Nu vezi ca e un corupt ca si ceilalti?”

Ei bine si cine-i de vina pentru asta? EU, tu si toti ca noi! Nu stiu ce face el pentru mine dar stiu ce fac eu pentru el. Ma rog ca viata lui sa fie in ascultare de Dumnezeu.

In vechime, cand preotul sau conducatorul lui Israel, nu avea o relatie sanatoasa cu El, tot poporul era in declin. Nu daca facea ceva, nu daca avea avere. NU! Ci daca umbla cu Dumnezeu.

Eu ma rog pentru el!
P.U.S.H.

-ps. “Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti sa oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.”

Chiar ma simt bine pentru ceea ce am facut. Am satisfactia ca, prezentandu-ma la urne, am facut ceea ce trebuie sa faca orice roaman. Imi e ciuda pe cei care stau acasa pe motivul:”nu am pe cine sa votez”. Din toti raii trebuie sa alegi pe cel mai putin rau. Vorbesc cu cineva la telefon si-mi zice ca o sa mearga doar la turul doi si acolo o sa aleaga pe cel cu atitudinea florala dar in turul unu nu merge. Mda.

Dupa ce am dormit vreo 4 ore, asa ca sa am mintea limpede, pentru ca urmeaza sa iau o decizie importanta, ma trezesc, mananc un bors bun, facut de draga mea sotie, si apoi, dupa ce ma asigur ca am buletinul in portofel, ma indrept spre o sectie de votare, oarecare. Stiam ca de acolo o sa ma trimita la o sectie de votare speciala, pentru ca nu am buletin de Iasi. Ajung la sectia asta speciala si surpriza: e o coada de numa. Pana sa ma dumiresc bine observ ca lumea tot intra si iesi, unii nemultumiti de numarul impresionant de oameni, cei mai multi tineri, pleaca resemnandu-se:”ei numai votez”…descurajant nu? Ei ma enervez eu si ma asez la coada impreuna cu sotia si cu Timi, baietelul meu. El nu e prea curios de tot treaba asta si cere semnite ca sa nu se plictiseasca. Intra in vorba cu vreo doi politisti si ii serveste cu seminte si asteapta soarta tarii.

Pun mana pe stampila si pe cele trei buletine de vot, atasez forma stampilei pe patratelele dorite de mine, le impaturesc si le introduc in urnele predestinate pentru asa ceva. Pentru ca am facut treaba asta, de bucurie am mers cu familia sa sarbatorim actiunea de azi cu o prajitura. Ei bine, asta mi-a placut cel mai mult. Buna prajitura.

Ajuns acasa, m-am pus pe reinstalat windowsul ca imi face probleme.

Tu ai votat sau ai stat acasa?

E Duminica seara si ma pregatesc emotional si psihic pentru ziua de Luni, 14 Septembrie, zi in care voi merge, dis de dimineata (popular=cu noaptea in cap) la cules porumb. NU mi-e o treaba placuta dar trebuie sa fac si asta ca deh, daca vreau sa mananc trebuie sa muncesc, vorba cuiva care a murit impuscat. Vine socru-miu si zice ca a auzit in sat ca maine, adica Luni, nu se face treaba ca e “ziua crucii”. Ma enervez. Alta sarbatoare. Intreb in stanga si-n dreapta, ca sa aflu mai detaliat, ce sarbatoare e maine, si nimic. Toti stiu una si buna: “nu se face treaba…nu se mananca nuci, seminte de floarea soarelui, si nu se mananca de frupt(adica lactate – ntr.)”. Mai sa fie. O las moale vazand ca nu am de unde sa aflu ce sarbatoresc maine.

E Luni. Ma trezesc pe la 6:30 am. sa merg la presa de ulei, in oras, ca sa iau niste ulei. Cand sa ma intorc acasa, un batranel atzos, ma roaga sa-l iau si pe el cu masina pana la casa lui. Bun la inima, cum sunt, il sui in masina, de fapt, se urca el singur, si pe drum, aceeasi intrebare: “bre nenea zi-mi si mie ce sarbatorim azi ca eu m-am luat cu treaba si am uitat.” Bucuros mosu vazand ca intreb pe inteleptul satulu’ raspunde: “pai azi e sarbatoarea crucii si nu se mananca de frupt”. “Pai da bine, ziua crucii, inteleg, da ce fel de cruce, despre ce e vorba?” “Domnule azi nu se face treaba ca iti iese bube!” Aoleu, in sinea mea, am dat-o rau de tot. Nu ma inteleg cu nimeni.

Imi amintesc de google al nostru care e baiat cuminte si de-l intrebi iti raspunde. Apas cateva taste si-mi iese. Gasesc pe www.calendar-ortodox.ro exact ce am nevoie. Am citit, m-am dumirit, mi-am tras doua palme si de ciuda am scris articolul asta.

M-am gandit ca sunt multi care nu stiu ce sarbatoresc azi asa ca am sa-i ajut io. Uite textul luat direct de pe site:“Constantin cel Mare, intaiul imparat al crestinilor, avea razboi, precum zic unii din istorici, la Roma impotriva lui Maxentiu, pana a nu lua imparatia. Iar altii zic ca la apa Dunarii impotriva scitilor.

Vazand ca multimea potrivnicilor era mai multa decat oastea lui, era cuprins de nedumerire si frica. Atunci i s-a aratat in amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, si litere romane imprejurul Crucii, care si acelea erau inchipuite cu stele si ziceau: “Intru aceasta vei birui”. Facand numaidecat o cruce de aur, dupa chipul celei ce i se aratase, si poruncind sa fie purtata inaintea ostasilor sai, au dat razboi cu vrajmasii, dintre care cei mai multi au pierit, iar altii au fugit…….

Si de atunci a inceput a se tine sarbatoarea Inaltarii Cinstitei Cruci.”

Ei, mai sunt si alti sarbatoriti pe acolo dar aste e cea mai importanta problema.

Trebuie sarbatorita cum se cuvinte…sa va odihniti bine.

Hristos are har nemasurat, dar nu il tine pentru Sine. Asa cum rezervorul se goleste in conducte, Hristos isi daruieste harul copiilor Sai. „Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har”. El are doar ca sa imparta cu noi. El este ca un izvor, intotdeauna curgand si intotdeauna gata sa umple ulcioarele goale si buzele insetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca sa stea intre frunze, ci ca sa fie culese de cei care au nevoie. Fie ca iarta, curata, pastreaza, intareste, lumineaza, grabeste sau reface, harul Sau ne este oferit intotdeauna fara bani si fara plata. Nu exista nici o lucrare a harului pe care El sa n-o fi indeplinit in folosul copiilor Sai. Ca si sangele care curge din inima si apartine in mod egal tuturor membrelor, harul este mostenirea oricarui sfant unit cu Mielul. De aceea exista o atat de stransa comuniune intre Hristos si biserica sa, fiindca primesc acelasi har. Hristos este capul pe care este turnat uleiul mai intai, si apoi acelasi ulei curge pe vesminte, astfel incat si cel mai umil sfant este uns cu acelasi ulei costisitor cu care a fost uns Capul. Aceasta este adevarata comuniune, atunci cand seva adevarului curge de la radacini spre ramuri, si cand radacina este sustinuta de aceeasi hrana care sustine ramurile. Sa ne folosim bogatiile in fiecare zi mergand la Domnul legamantului nostru, si luand de la El toate proviziile de care avem nevoie.

Am fost cazut si deprimat si nu am stiut de ce. Am crezut ca atunci cand nu primesc dragoste sunt ranit. Dar nu asta m-a ranit.

Durerea vine atunci cand nu ofer dragoste. M-am nascut ca sa iubesc. Chiar as putea spune ca sunt ca o masina a dragostei creata de Dumnezeu. Functionez la capacitate maxima atunci cand ofer dragoste. Lumea m-a facut sa cred ca bunastarea mea este deplina daca altii ma iubesc. Dar m-am inselat. Este o minciuna, este un mod de gandire pe dos care a creat multe din problemele mele. Adevarul este ca bunastarea mea depinde de cata dragoste ofer. Nu este vorba de ceea ce primesc, este vorba de ceea ce daruiesc.

A trebuit sa invat sa-mi deschid inima si sa daruiesc dragoste fara sa cer nimic in schimb!

Aceeasi melodie stresanta imi atrage atentia ca telefonul ma vrea…ca cineva vrea cu orice chip sa imi auda glasul. Sa raspund…sa nu raspund…ba raspund. Creierul imi dicteaza sa pun mana pe telefon, ba mai mult, cu degetul mare de la mana dreapta, in care tin telefonul, apas tasta care ma pune in legatura cu apelantul. Raspund. Bunul meu preten chiar voia sa stie ce mai fac. Da chiar! Ce mai fac?…nu stiu… Sunt asa multe de zis ca, de ar trebui sa incep a da drumul la jbantz, gura ar lua-o inainte fara a se opri trei zile (fara nopti…ca atunci dorm).

Ce mai fac? As putea s-o scurtez luand-o de-a dreptul…pai mi s-a rupt ambreajul, tre sa-l schimb, bani nu este. Cumnata e reau bolnava, mosu de care ingrijeam a murit, socrii au probleme cu mansarda…au soareci, un verisor tocmai a hotarat sa renunte la anturaje nasoale si la uraciuni si s-a predat…dar deja e prea mult. Tre sa ma opresc ca sotia are nevoie de o galeata de apa sa mai puna completare la borcanele de compot. E urgent. Tre sa inchid.

Deci! Ce mai fac? Ca s-o scurtez rau de tot n-o mai iau pe aratura ci … pe cant.

Sunt bine!

Ai ceva prin casa care sa fie o opera de arta sau vreo imitatie? De aici as dori sa pornesc.

Daca ai achizitionat asa ceva cu siguranta ca pe langa aspectul estetic, care te incanta si pe care-l observa fiecare persoana ce va trece pragul casei, in adancul tau acel obiect poate fi mult mai mult. Poate sa fi jucat un rol important in cursul vietii tale influentand-o ireversibil spre o cale la care intrebarea “cine esti si incotro te indrepti?” are mereu un raspuns. Nu mereu un raspuns nou, ci mereu un raspuns ce completeaza precedentul raspuns, cand te-ai intrebat ultima oara.

Daca se intampla astfel de lucruri inseamna ca cel care a creat respectiva opera de arta si-a atins scopul. Truda lui de a face opera sa cat mai perfecta, cat mai desavarsita, pentru a putea transmite un mesaj, nu a fost in zadar.

Asa stand lucrurile cu siguranta ca nu toti avem talentul de a fi creatori de arta. Insa provocarea din aceasta zi tocmai in asta consta. Desi nu suntem artisti sa facem opera de arta din propria viata. S-o traim asa cum un pictor isi picteaza tabloul, asa cum un sculptor isi ciopleste piatra, conturandu-ne si reconturandu-ne personalitatea, cioplindu-ne si slefuindu-ne caracterul, pana la desavarsire.

Anevoioasa treaba care cere o viata de om. Si asemeni multor artisti e posibil ca opera sa ne fie apreciata postmortem.

Eu asa inteleg porunca lui Christos: Fiti desavarsiti…

Imi dau seama ca am pierdut mult de tot prin faptul ca n-am fost la blogger fest(am putea spune). Intalnirea bloggerilor imi transmite ca net-ul are tot mai mare cautare. Daca nu stii sa-l administrezi, pui doua degete in semnul crucii indreptat spre el si incerci sa-l alungi din viata ta. Daca vezi partea buna a net-ului incepi sa-l promovezi: web, blog, radio s.a.m.d.

Tot ce mi-am dorit, cand mi-a venit ideea de blog, a fost sa-mi astern gandurile pe altceva decat hartia. Hartia isi pierde din valoare. Pagina de net, de IT, e mult mai atractiva. Invat sa-mi pun gandurile pe aici si uneori imi iese alteori nu…dar e bine ca iese. Uneori am in cap o idee da nu stiu sa o pun in valoarea dar cred ca prin exercitiu se deprind lucrurile. Observ ca cu cat incerc mai mult sa pun in valoare gandurile mele, parca imi vin si altele asa ca uneori mi se face o pofta de scris de mi se termina tastele…ia te uita ca pentru hartie se termina cerneala si pentru blog se termina tastele…cheful.

“Nu imi place omul caruia nu ii place muzica. Nu este inventia noastra: este un dar din partea lui Dumnezeu. O asez alaturi de teologie. Satan uraste muzica: stie ca ne vindeca de tot ceea ce este rau.”(Martin Luther)

Muzica…eu unu, nu-mi imaginez viata fara ea. Ma vezi mereu cu urechile astupate de casti, indiferent ca sunt la masa, la plimbare, in pat… Adorm si nu ma indur sa apas “stop”; sunt in masina si nu concep sa conduc fara a fi pe undele unei melodii.

Sunetele…redau ceea ce simti, in versuri gasesti mereu raspunsurile. Asa consider eu ca se explica “regasirea” în anumite melodii. Si înca nu ati auzit partea cea mai buna: muzica nu tradeaza niciodata! Asta o face sa fie mai presus de prieteni, iubiti … Un bun prieten imi spunea: “Muzica suna mai bine cand esti trist”. Suna bine intotdeauna daca stii sa o “asortezi” cu starea ta de spirit. Sa asculti melodii lente in momentele de extaz – enerveaza, iar cele vesele nu vor ameliora tristetea, nici nu o vor neutraliza…ca si cum nu ai asculta deloc.

Se intampla sa asociezi melodii cu perioade din viata…iar reascultarea sa presupune reinvierea unor amintiri…fie ele placute sau dureroase. Unele versuri reusesc sa îti smulga lacrimi, sau zambete. Cat despre melodia preferata…nu cred ca se poate stabili la nici o persoana. Depinde de “mood”.

Un studiu arata cat timp, in medie, alocam mai multor medii din viata. Interesant este ca, în timp, muzica are distributia cea mai echilibrata: acasa, afara, la serviciu sau la scoala, in masina, peste tot ascultam muzica. Ziarele, revistele, cartile, televizorul, filmele nu au o prezenta atat de constanta în vietile noastre, mai ales pentru ca acestea depind de locul in care le consumam. Nu si muzica! Ea este peste tot.

Ce ne face pe noi sa fim atat de legati emotional de muzica? Care sunt mecanismele sufletului nostru care declanseaza aceste reactii?

Muzica face parte din viata noastra, ne însoteste în toate trairile nostre. Ascultam muzica atunci cand suferim, ascultam muzica cand suntem fericiti, ascultam muzica cand iubim, ascultam muzica cand suntem deprimati. Muzica este un balsam pentru suflet, muzica ne alina durerile, ne da sperante, ne face sa visam din nou. Muzica ne face sa traim. Se spune ca muzica are efecte vindecatoare asupra sufletului si trupului uman. Au ajuns la aceasta concluzie înaintasii nostri si aceeasi parere o am si eu, muritorul de rand, ca muzica imi aduce liniste sufleteasca si împacare cu mine insami atunci cand ma afund in magia sunetelor, visand la… nimic. Pana uit de persoana mea…

Si totusi muzica e mai mult decat atat…fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Asa, de pilda, unii sunt o vioara…altii un pian discordat…altii o mandolina…celalalt un cimpoi, un trombon, o chitara…adica sunt veseli, tristi sau sensibili, pe compozitia cuiva; sunt doi mari “compozitori”…depinde pe ce piesa traiesti.

Ramane sa ne întrebam daca orchestra poate atinge stadiul de comuniune, si daca muzica o încadram la categoria agréable sau la categoria douleur…

Daca Hortensia Papadat Bengescu spunea ca suntem o orchestra, Octavian Paler afirma ca suntem un cantec:
“Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit la inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfarsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul. Te incapatanezi sa nu recunosti o realitate. Ca in orice cantec este un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa când ea e acoperita de tacere, cand tacerea e mai puternica decat muzica”(Viata pe un peron)

Pâna la urma o orchestra si fiecare cu melodia proprie? Tu ce melodie canti?

Dany si Alina

Am venit in Iasi si dorinta noastra cea mai mare a fost sa castigam studentii din Iasi, Iasul in sine, mai intai, prin post si rugaciune, si apoi prin actiune. Am realizat, insa, dupa ceva vreme, ca iesenii traiesc inca cu o mentalitate de saracie: “nu avem”,”nu putem”… Insasi bisericile de aici mi s-au parut destul de inchise si distante, una fata de cealalta. Fiecare in cutia lui. Tot ce facem este pentru noi si atat.

Domnul s-a indurat de noi raspunzand rugaciunilor noastre formand un grup de rugaciune cu care sa mijlocim pentru Iasi. Ne-am rugat ca Domnul sa rupa legaturile diavolului de aici din oras, dintre biserici. Am realizat acum cateva zile, ca El lucreza si ca raspunde rugaciunilor noastre, cand, impreuna cu un grup de tineri, ne-am organizat in a acoperi cu Evanghelia, un campus studentesc cu aprox. 20.000 de studenti. Am provocat si provocam in continuare, fratii si surorile de pretutindeni, sa se roage pentru acest eveniement care va avea loc in perioada 5-12 aprilie. Ne intalnim in fiecare Joi de la ora 6:00 am, toti tinerii dornici de schimbare si lupta. In timp ce ne rugam, am realizat un lucru: Domnul uneste tinerii. La ultima intalnire de rugaciune am fost tineri din 7-8 biserici din oras. Daca pana acum fiecare isi vedea de cutia lui, acum suntem deja cateva biserici in unitate. Stim ca batalia se castiga prin unitate.

Aceasta lumina a trezit in mine o noua pasiune, mi-a dat imbold. Vad ca Domnul are ceva pregatit pentru zona moldovei si ma bucur ca si noi suntem cuprinsi in acest plan maret. Domnul misca lucrurile.

Slava Lui, Glorie Mielului Sfant!

-ps. mai multe detalii despre acest eveniment, in numarul urmator.

In timp ce citeam cartea “Cartea Barbatului Matur” a fost ceva ce efectiv nu m-a lasat sa trec mai departe. Va spun sincer ca am citit de cel putin 10 ori acest pasaj pe care vreau sa-l expun. Vreau sa va spun ca a dat roade in viata mea: Descrie Pavel in Efeseni 4:25-32 ce inseamna a te dezbraca de omul vechi si de a te imbraca cu cel nou. Este un adevar spiritual ce noi il citim ca pe ceva general, un adevar ce poate fi aplicat pentru orice fel de relatii insa eu l-am aplicat strict pentru relatia mea cu Alina. S-a intamplat  de multe ori sa nu reactionez corect cand aveam o neintelegere cu draga mea sotie dar acum pot spune ca Domnul mi-a deschis ochii spre ceva cu totul nou si sincer ma rog ca Domnul sa ma ajute sa nu uit ce m-a invatat. Cum sa argumentezi intr-o disputa, cearta sau ce mai vreti voi de genul asta:

1. Spune Adevarul – de aceea, lasati-va de minciuna…(Efeseni 4:25)
2. Rezolva problema inainte de a merge la culcare – sa n-apuna soarele peste mania voastra…(4:26-27)
3. Sa ai ceva valoros de impartasit – cine fura sa nu mai fure si sa lucreze la ceva bun cu mainile lui…(4:28)
4. Afirmatiile tale sa fie morale, ziditoare, la subiect si pline de har – nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura ci unul bun…(4:29)
5. Vorbeste constient ca Dumnezeu asculta si nu-l intrista - sa nu intristati pe Duhul Sfant…(4:30)
6. Risipeste amaraciunea din tine insuti inaintea discutiei - orice amaraciune, iutime, manie, strigare, clevetire, rautate sa piara din mijlocul vostru…(4:31)
7. Fii pregatit si dornic sa ierti si sa ceri iertare - dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi…(4:32)

Stai nu inchide… reciteste mesajul ca nu ai citit cu atentie… exact asta era in mintea mea dupa ce citeam cuvintele de mai sus. Sincer va spun le-am citit pana ce Domnul m-a aprins… efectiv as fi vrut sa le pot scrie pe o foaie si sa le pun pe fiecare perete…contine asa de mult adevar… Sa ai ceva valoros de impartasit… Risipeste amaraciunea din tine insuti inaintea discutiei…si asa mai departe.

Citeste asta impreuna cu sotia ta si rugati-va Domnului sa va ajute sa nu uitati sa fiti un ajutor potrivit pentru celalalt.

E usor sa spui:”da eu nu ma cert cu draga mea”…intipareste asta.

Citeste asta cu prietenul tau, cu prietena ta si asa mai departe…

Fiti binecuvantati prin mine de la Domnul.